Dictionar

angelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. angélisme)

1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.
 

arierație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arriération)

1. (med.) starea unui copil sau adult întârziat în dezvoltarea intelectuală și psihologică; înapoiere mintală.
 

atacabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attaquable)

1. care poate fi atacat.
2. care poate fi dominat; care are un punct slab; vulnerabil.
3. la care se poate face opoziție; cu valoare intelectuală și morală discutabilă.
4. care poate fi atacat în justiție.
5. (antonim) inatacabil.
 

atonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atonie, gr. atonia)

1. diminuare a elasticității țesuturilor; lipsă de vitalitate.
2. (fig.) inerție morală sau intelectuală.
 

bacalaureat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baccalauréat, lat. baccalaureatus)

1. s. n. examen de absolvire a liceului, care urmărește să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală și de maturitate intelectuală; titlul obținut; bac3 (2).
2. s. m. f. posesor al unui asemenea titlu.
 

benedictin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bénédiction)

1. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor.
2. muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată.
3. adj. care aparține benedictinilor.
4. (fig.) laborios, harnic, muncitor.