Dictionar

Rezultate secundare (Inteligenței):

Debilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. débilité, lat. debilitas)

1. stare de slăbire a organismului.

2. ~ mintală = formă uşoară de oligofrenie constând în dezvoltarea tardivă şi incompletă a inteligenţei.


Inspiraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inspiration, lat. inspiratio)

1. inhalare a aerului în plămâni.

2. facultate creatoare, spontană a inteligenţei umane.

3. avânt, entuziasm, forţă creatoare.

4. (fig.) idee (salvatoare) apărută spontan în conştiinţă.


Intelectronică

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. intellectronics)

1. disciplină ştiinţifică, combinarea inteligenţei umane cu posibilităţile oferite de maşinile electronice de calcul.


Intelectualism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. intellectualisme)

1. concepție care afirmă capacitatea intelectului, a rațiunii de a cunoaște lumea.

2. concepție care reduce procesele afective și voliționale la cele intelectuale.

3. doctrină care reduce actul moral la înțelegerea, la cunoașterea binelui, care susține preeminența elementului intelectual în cadrul actului moral.

4. (filozofie) doctrină metafizică conform căreia totul în univers este subordonat inteligenței.

5. tendința unei persoane de a-și privilegia abilitățile intelectuale.

6. caracter al unei opere de artă în care predomină aspectul intelectual.


Intelectualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. intellectualiste)

1. I. referitor la intelectualism și adepții săi.

2. (vorbind de cineva) marcat de intelectualism.

3. care privilegiază soluţiile pur intelectuale, de multe ori prin ignorarea realităţilor.

4. II. adept al intelectualismului.

5. persoană care aparține intelectualismului, doctrină metafizică conform căreia totul în univers este subordonat inteligenței.

6. (antonim) antiintelectualist.


Obnubilaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obnubilation, lat. obnubilatio)

1. obnubilare; întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) pierdere treptată a memoriei, diminuare a inteligenţei.