intensitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intensité)

1. stare a ceea ce este intens; grad de tensiune, de tărie, de energie.
2. tărie, valoare a unui sunet, curent electric etc.
3. (fon.) accent de ~ = accent care se caracterizează prin puterea cu care sunt rostite sunetele.

supraintensitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surintensité)

1. intensitate a unui curent electric superioară celei a unui regim normal.

acmee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acmé)

1. apogeu, punct culminant.
2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.
3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie și ontogenie.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

algezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Algesie)

1. (med.) sensibilitate dureroasă; algie.
2. (NOTĂ) deși se referă de obicei la senzații de durere de intensitate normală, care nu sunt legate de anumite patologii, termenul este uneori folosit pentru a se referi la hiperalgezie.

amper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampère)

1. unitate de măsură a intensității curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm.

amperaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampérage)

1. intensitate în amperi a unui curent electric.

amper-oră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampère-heure)

1. unitate de măsură a cantității de electricitate, reprezentând sarcina transportată de un curent cu intensitatea de un amper, în timp de o oră.