Dictionar

Apolog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)

1. scurtă povestire (în proză) cu intenţii moralizatoare.


Autist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. autiste)

1. I. (med.) care prezintă tulburări din spectrul autismului.

2. referitor la autism; caracteristic autismului; autistic.

3. (fig.) (depr.) califică pe cineva care nu percepe sentimentele sau intențiile celorlalți.

4. II. persoană care suferă de autism.


Demasca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démasquer)

1. tr., refl. a(-şi) scoate masca.

2. a denunţa; a(-şi) dezvălui caracterul, planurile, intenţiile.

3. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile.


Diaboliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. diaboliser)

1. a acuza; a considera păcătos pe cineva.

2. a prezenta ca diabolic, ca opera diavolului.

3. a atribui un rol, comportament sau intenții diabolice sau pernicioase.


Diversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diversion, lat. diversio)

1. încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate intenţiile, gândurile cuiva.

2. acţiune politică reacţionară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenţia maselor de la acţiuni revendicative sau revoluţionare.

3. (mil.) acţiune, operaţie care urmăreşte abaterea atenţiei forţelor inamicului dintr-un anumit punct.


Emotivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotivisme)

1. şcoală etică neopozitivistă care consideră fundamentul noţiunilor şi al judecăţilor morale este pur emotiv, exprimând doar intenţiile şi dorinţele celui care le enunţă.