darwinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. darwinisme)

1. concepție evoluționistă potrivit căreia speciile animale și vegetale se transformă treptat unele în altele ca urmare a interacțiunii dintre variabilitate, ereditate, suprapopulație, lupta pentru existență și selecția naturală.
2. ~ social = concepție sociologică din a doua jumătate a sec. XIX care extinde legile biologice ale luptei pentru existență și ale selecției naturale la viața socială.

diadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dyade)

1. principiu metafizic al dualității, la filozofii antici greci, opus monadei.
2. (în psih. socială) orice relație dintre două persoane, sub raportul interacțiunii.
3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații.
4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică.
5. (în versificație) grup armonic de două vocale.

farmacodependență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (farmaco- + dependénţă)

1. stare psihică și uneori fizică ce apare în urma interacțiunii dintre organism și un medicament.

fenogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénogenèse)

1. formarea ontogenetică a caracterelor fenotipice ca urmare a interacțiunii dintre ereditate și mediu.

fenotip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénotype)

1. (biol.) totalitatea însușirilor și caracterelor vizibile ale unui organism, rezultat al interacțiunii dintre genotip și mediu.

formă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
6. fel, chip, mod.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
12. tipar, calapod, model.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.