Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrochimie)
1. ştiinţă care studiază interacţiunile dintre substanţele chimice, microorganisme şi plantele superioare.
2. chimie aplicată la nevoile agriculturii pentru producerea de îngrășăminte, pesticide, erbicide etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrogéologie)
1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Biolog)
2. persoană care studiază biologia, adică organismele vii, precum și constituenții lor și interacțiunile lor cu mediul înconjurător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électromagnétisme)
1. ramură a fizicii care studiază interacţiunile dintre curenţii electrici şi câmpurile magnetice.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. physicien)
1. specialist în fizică, știință care studiază natura materiei, energiei și interacțiunile lor.