Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intercalation)
1. intercalare.
2. rocă sterilă într-un zăcământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couplet)
1. piesă muzicală vocală cu conţinut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeaşi melodie.
2. poezie satirică cu mai multe strofe şi un refren.
3. strofă a unui cântec, a unei poezii.
4. secţiune intercalată între refrenele unui rondo.
5. cântec intercalat între scenele unui vodevil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épisode, gr. epeisodion)
1. parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, desfășurată între două intervenții ale corului.
2. parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații.
3. acțiune secundară legată de acțiunea principală a unui poem, a unui roman etc.
4. (muz.) secțiune mijlocie construită într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intercalată între părțile principale ale unei compoziții mari.
5. întămplare, incident, fapt accesoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. flashback)
1. plan, secvenţă intercalată într-un film ori într-o operă literară pentru a introduce un episod anterior; privire retrospectivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hors-texte)
1. ilustraţie intercalată într-o carte în afara paginaţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incident)
1. adj. (despre cuvinte, propoziții) intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze.
2. (despre fascicule de radiații) care atinge o suprafață într-un anumit punct.
3. s. n. eveniment neașteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activități.
5. (jur.) obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intercalaire)
1. intercalat.
2. cultură ~ă = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi.