interdisciplinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interdisciplinaire)

1. care aparține, stabilește relații între mai multe discipline, științe.
2. (despre domenii ale științei) fundamentat pe transferul de concepte și metodologii între mai multe discipline.

interdisciplinaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interdisciplinarité)

1. caracter interdisciplinar.

biomedicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. biomedicine)

1. domeniu interdisciplinar bazat pe transferul de principii între biologie și medicină.

bizantinistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Byzantinistik)

1. ramură interdisciplinară a științelor umanistice care se ocupă cu istoria, cultura, portul, religia, arta, știința, economia și politica Imperiului Bizantin; bizantinologie.

computațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. computational)

1. referitor la computație, care procedează prin computație.
2. geometrie ~ă = domeniu interdisciplinar care cuprinde reprezentarea pe calculator, introducerea, ieșirea și analiza datelor geometrice, entități geometrice de bază; grafică ~ă = ansamblu de metode și tehnici de conversie a informației numerice în imagini grafice cu ajutorul calculatorului și al periferiei grafice; modalitatea de adaptare a relației om-mașină la nevoile specifice omului.

creiologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf. gr. khreia, necesitate)

1. știință interdisciplinară care se ocupă cu clasificarea și evoluția trebuințelor umane.

indogermanistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Indogermanistik)

1. știință lingvistică care se ocupă cu limbile indo-europene, atât actuale, cât și dispărute, într-un cadru de cercetare interdisciplinară; indoeuropenistică.

interdisciplinaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interdisciplinarité)

1. caracter interdisciplinar.