Dictionar

Rezultate principale (Interes.):

Interes

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)

1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar.

2. ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig.

3. dobândă.

4. daune ~e = despăgubire bănească pentru un prejudiciu.

5. (psih.) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege.

6. simpatie, înclinare față de cineva.

7. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție.


Rezultate secundare (Interes.):

Dezinteres

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désintérêt)

1. lipsă de interes; indiferenţă, nepăsare, delăsare.


Interesa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/intéresser, it. interessare)

1. tr. a face pe cineva părtaş la o acţiune; a câştiga pe cineva pentru o afacere, pentru o acţiune etc.

2. refl. a manifesta interes (pentru).

3. a se informa.


Interesant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intéressant)

1. care prezintă interes.


Interesat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (interesa)

1. care este în cauză, care are interes într-o afacere.

2. foarte ataşat intereselor personale; meschin.

3. care are în vedere un interes.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Adiaforie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. adiaphorous)

1. apatie, indiferenţă, pasivitate, lipsă de interes.


Adulator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. adulateur)

1. (persoană) care adulează cu insistență, adesea din josnicie sau interes propriu; linguşitor.


Agentură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.

2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenţie.


Aleatorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.

2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.

3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.


Alocentrism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocentrisme)

1. tendinţă de focalizare a interesului personal spre ceilalţi, mai mult decât spre sine.