Rezultate principale (Interesa,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/intéresser, it. interessare)
1. tr. a face pe cineva părtaş la o acţiune; a câştiga pe cineva pentru o afacere, pentru o acţiune etc.
2. refl. a manifesta interes (pentru).
Rezultate secundare (Interesa,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coïntéresser)
1. a interesa pe cineva într-o acţiune, într-o afacere comună; a stimula cuiva interesul pentru ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désintéresser)
1. refl. a-i lipsi cuiva interesul pentru cineva sau ceva; a nu se ocupa de...
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intéressant)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (interesa)
1. care este în cauză, care are interes într-o afacere.
2. foarte ataşat intereselor personale; meschin.
3. care are în vedere un interes.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altruisme)
1. atitudine binevoitoare şi dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apologet + -ism)
1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apologie, lat., gr. apologia)
1. laudă exagerată, apărare servilă şi interesată; apologetism.
2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coïntéresser)
1. a interesa pe cineva într-o acţiune, într-o afacere comună; a stimula cuiva interesul pentru ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contexte, lat. contextus)
1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere.
2. ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme.
3. cuprins.
4. (fig.) ansamblu de circumstanţe care însoţesc un eveniment; conjunctură, situaţie specifică.