Parte de vorbire: adj.
Origine: (interesa)
1. care este în cauză, care are interes într-o afacere.
2. foarte ataşat intereselor personale; meschin.
3. care are în vedere un interes.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altruisme)
1. atitudine binevoitoare şi dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apologet + -ism)
1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apologie, lat., gr. apologia)
1. laudă exagerată, apărare servilă şi interesată; apologetism.
2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cupide, lat. cupidus)
1. care este condus de o dorință violentă și nemoderată de a poseda (ceva); lacom.
2. apucător, avid de câștig; hrăpăreţ.
3. (antonime) generos, dezinteresat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. datif, lat. dativus)
1. caz al declinării care exprimă de obicei destinaţia acţiunii unui verb, având valoare de complement indirect.
2. ~ etic = dativul unui pronume (mi, ţi), care indică persoana interesată în acţiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. détaché)
1. care nu mai este atașat; care este desprins, izolat de cineva sau de ceva; autonom.
2. (sport) care i-a devansat pe ceilalți concurenți; distanțat.
3. afectat temporar unei funcții, unei poziții.
4. (fig.) care arată indiferență; dezinteresat.
5. (adverbial) în mod evident, categoric, clar.