Dictionar

agentură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.
2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenție.
 

amficționie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)

1. (în Grecia antică) uniune de triburi sau de orașe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinități în vederea apărării intereselor comune și a judecării diferendelor ivite între ele; federație religioasă și politică de orașe sau popoare învecinate.
2. (în Grecia antică) drept de ~ = dreptul de a trimite un deputat la consiliul amficționilor.
 

antagonism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antagonisme)

1. formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; (prin generalizare) contradicție de neîmpăcat.
2. contradicție antagonistă; rivalitate.
3. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe.
4. (biol.) simbioză avan­tajoasă numai unuia dintre simbionți.
5. (biol.) concurență între caracterele domi­nante și cele recesive.
 

antimuncitoresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + muncitoresc)

1. care este împotriva intereselor clasei muncitoare.
 

antinațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antinational)

1. împotriva intereselor propriei națiuni.
 

antipatriot, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (anti- + patriot)

1. persoană care manifestă sau mărturisește opinii contrare patriotismului, care acționează împotriva intereselor patriei; om lipsit de patriotism.