Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assister, lat. assistere)
1. intr. a fi prezent, a participa (la ceva).
2. tr. a sta pe lângă cineva pentru a-l putea ajuta; a acorda asistenţă.
3. (jur.; despre avocaţi) a se prezenta altături de o persoană în faţa unui organ de jurisdicţie pentru a-i apăra interesele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. comuneros)
1. pl. denumire a oraşelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.
2. curent de stânga din revoluţia spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici şi mijlocii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conflictus, fr. conflit)
1. neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.
3. (fil.) treaptă acută în evoluţia contradicţiilor antagoniste.
4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfăşurarea acţiunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. consul)
1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistraţi care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă.
2. fiecare dintre cei trei magistraţi supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 şi 1804.
3. agent diplomatic însărcinat să reprezinte şi să apere interesele administrativ-juridice şi economice ale ţării sale şi ale compatrioţilor săi într-o ţară străină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscience, lat. conscientia)
1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realităţii obiective prin intermediul senzaţiilor, percepţiilor şi gândirii, sub formă de reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale.
3. faptul de a-şi da seama; înţelegere.
4. ~ socială = ansamblul concepţiilor etc. unei societăţi ca reflectare a vieţii ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conştient de apartenenţa la o anumită clasă, de a înţelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.
5. sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.
6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuşcare.
7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după lat. contentiosus, fr. contentieux)
1. s. n. (în unele state) serviciu de avocaţi în cadrul unor organe ale puterii de stat, al unor întreprinderi sau instituţii, care apără drepturile şi interesele juridice ale acestora.
2. ~ administrativ = a) organ de jurisdicţie care rezolvă litigiile dintre stat şi persoanele fizice; b) ansamblu de forme după care se rezolvă asemenea litigii.
3. adj. care este contestat, discutabil; litigios.
4. (jur.) procedură ~oasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicţie a unui conflict de interese.