Dictionar

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.
 

alocentrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocentrisme)

1. tendință de focalizare a interesului personal spre ceilalți, mai mult decât spre sine.
 

asexualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. asexuality)

1. lipsă a dorinței, a interesului sexual, fără vreun suport organic.
 

audiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audience, lat. audientia)

1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.
2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenție; succes.
3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.
4. acceptare (entuziastă) a ceva.
5. (jur.) ședință de judecată în care are loc audierea părților.
 

boniment

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boniment)

1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunț pompos de șarlatan; reclamă sforăitoare.
 

cointeresa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coïntéresser)

1. a interesa pe cineva într-o acțiune, într-o afacere comună; a stimula cuiva interesul pentru ceva.