Rezultate secundare (Interesul,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocentrisme)
1. tendinţă de focalizare a interesului personal spre ceilalţi, mai mult decât spre sine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. asexuality)
1. lipsă a dorinţei, a interesului sexual, fără vreun suport organic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audience, lat. audientia)
1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.
2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes.
3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.
4. acceptare (entuziastă) a ceva.
5. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boniment)
1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunţ pompos de şarlatan; reclamă sforăitoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coïntéresser)
1. a interesa pe cineva într-o acţiune, într-o afacere comună; a stimula cuiva interesul pentru ceva.