alezaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésage)

1. suprafaţă interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.
2. diametrul interior al unui cilindru de motor.

arab, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.
2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.
4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.

atrium/atriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. atrium)

1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.
2. spaţiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.
3. (anat.) auricul.
4. spaţiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.
5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.

bisector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bissecteur)

1. adj. care împarte în două părţi egale.
2. plan ~ = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale.
3. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui şi formând unghiuri congruente cu laturile acestuia.

claustru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. claustrum)

1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus şi meditaţie.
2. lamă de substanţă nervoasă, cenuşie, din interiorul creierului.

coană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. choane)

1. orificiu posterior al foselor nazale; nară interioară.