încârligat; curbat spre interior

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aduncatus; aduncus; hamatus; reduncus
2. FR crochu; recourbé en crochet; hameçonné
3. EN crooked; hooked; hamate; hamose
4. DE hakenförmig; hakig gebogen; hakig gekrümmt
5. RU крючковaто - изоrнутый; крючковидный
6. HU horgas, kampós; befelégörbült

interior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. interior, fr. intérieur)

1. adj. situat înăuntrul unui spațiu limitat, al unui lucru etc.; intern.
2. (fig.) for ~ = conștiință.
3. s. n. partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spațiu.
4. reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură).
5. post telefonic care funcționează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituții etc.
6. (fig.) latura lăuntrică, natura morală a omului.

interioritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intériorité)

1. caracterul a ceea ce este interior.

interioriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. intérieuriser)

1. tr. a reflecta în conștiință unele fenomene ale realității.
2. refl. a-și înăbuși manifestările exterioare; a face să prevaleze viața interioară; a se refugia în trăiri interioare.

adunc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aduncus, it. adunco)

1. (biol.) (despre organe) curbat spre interior, încovoiat la vârf; aduncat.

alezaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésage)

1. suprafață interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.
2. diametrul interior al unui cilindru de motor.

altern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.
2. (despre frunze, flori) care crește de o parte și de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.

anatide

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. anatidés)

1. (ornitologie) familie de păsări palmipede alcătuită din păsări acvatice cu corpuri masive și picioare scurte, penaj dens și ciocuri turtite, în general, al căror interior este acoperit cu lamele filtrante (ex. rața); anseride.

aneroid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. anéroïde)

1. I. care funcționează fără lichid, vorbind de instrumente sau dispozitive de măsură.
2. (meteorologie) califică un barometru metalic fără mercur.
3. barometru ~ = barometru cu o capsulă de tablă subțire, ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune.
4. II. (meteorologie) barometru fără mercur, care se folosește pentru măsurarea presiunii atmosferice; barometru metalic.

angiolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiolithe)

1. concrețiune calcaroasă în interiorul angioamelor cavernoase.