Dictionar

intermediar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intermédiaire, it. intermediario)

1. adj. de la mijloc; tranzitoriu.
2. s. m. f. mijlocitor (în afaceri etc.); intermediator.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

actinomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinomycètes)

1. pl. grup de microorganisme unicelulare cu caractere intermediare între bacterii și ciuperci.
 

adenohipofiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénohypophyse)

1. lobul anterior și intermediar al hipofizei.
 

adrenalon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénalone)

1. produs intermediar de oxidare a adrenalinei, cu acțiune vasoconstrictoare.
 

andezin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. andésine)

1. mineral din familia plagioclazilor, din silicat de sodiu și calciu; mineral aparținând familiei feldspaților și intermediar între albit și anortit.
 

asistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de față (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.