Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinomycètes)
1. pl. grup de microorganisme unicelulare cu caractere intermediare între bacterii şi ciuperci.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. continuité, lat. continuitas)
1. faptul, însuşirea de a fi continuu.
2. (mat.) proprietate a unei funcţii care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare.
3. categorie filozofică, desemnând distribuţia şi succesiunea neîntreruptă în spaţiu şi timp a structurii şi dinamismului materiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conversationnel)
1. care se referă la conversație; conversativ.
2. (inform.) care implică un schimb bidirecțional de mesaje, cum ar fi între un client și un server.
3. (inform.) mod ~ = mod de utilizare a calculatorului care permite utilizatorului să intervină pe parcursul derulării calculelor în funcție de rezultatele intermediare; mod interactiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discontinuité)
1. lipsa de continuitate; întrerupere.
2. (mat., fiz.) variaţie bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare.
3. modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanţe mici.
4. categorie filozofică desemnând distribuţia şi succesiunea cu întreruperi în spaţiu şi timp a materiei.
Parte de vorbire: adv., s.
Origine: (it. glissando)
1. adv. (muz.) alunecând de la un sunet la altul.
2. s. n. procedeu de trecere rapidă, la instrumentele cu coarde sau la pian, de la un sunet la altul prin alunecarea unui deget, respectiv a unghiei degetului arătător, peste toate sunetele intermediare.
Parte de vorbire: s.m. (pl. -izi), (rar) s.n. (pl. -ide)
Origine: (fr. métalloïde)
1. element chimic nemetalic, rău conducător de căldură şi de electricitate, lipsit de ductilitate.
2. element chimic ale cărui proprietăți sunt intermediare (sau o combinație) între cele ale metalelor și nemetalelor.