Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotransformateur)
1. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singură înfăşurare şi cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă şi una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)
1. (în feudalism) populaţia oraşelor; târgoveţii, orăşenii.
2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producţie.
3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri şi micii comercianţi de la oraşe şi sate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coacervat, lat. coacervatus)
1. formaţie specială gelatinoasă macromoleculară, în stare coloidală, prezentând fenomene de metabolism, de creştere şi de înmulţire, formă intermediară între substanţele organice şi primele organisme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coacervation)
1. stare instabilă a unei substanţe coloidale, intermediară între stările de dizolvare şi de precipitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. cross)
1. (box) lovitură intermediară între directă şi swing, care se dă în stomac sau bărbie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digastrique)
1. (muşchi) al regiunii superioare şi laterale a gâtului, o parte cărnoasă la fiecare terminaţie şi o porţiune tendinoasă intermediară.