Dictionar

Rezultate secundare (Interplanetar):

Interplanetar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interplanétaire)

1. între planete.

2. staţie = staţie-releu pentru zborurile cosmice, pe care urmează aterizeze navele spaţiale în drumul lor spre Lună sau spre planete.


Cosmic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cosmique, lat. cosmicus)

1. referitor la cosmos, din cosmos; universal.

2. raze ~e = radiaţii ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcţie aproape verticală; spaţiu ~ = spaţiu interplanetar; radiaţie = radiaţie corpusculară şi electromagnetică din spaţiul cosmic.

3. (fig.) de proporţii fantastice.


Platformă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pate-forme)

1. suprafață orizontală plană, planșeul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.).

2. vagon, (auto)camion care are o suprafață plată, deschisă.

3. parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urcă sau coboară călătorii.

4. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor și elicopterelor.

5. suprafață de teren pe care se ridică noi construcții.

6. ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spațială = satelit artificial de mari dimensiuni, bază de lansare de pe orbită a navelor interplanetare; ~ industrială = zonă în care sunt concentrate mai multe unități industriale.

7. parte a unei clădiri, formată dintr-o suprafață orizontală plană.

8. rampă pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor.

9. (sport) instalație orizontală rigidă de pe care se execută sărituri în apă.

10. porțiune mai rigidă și mai solidă a scoarței terestre.

11. ~ continentală = zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental.

12. construcție plutitoare sau fixă destinată forajului marin.

13. loc șes (pe un deal, pe un munte).

14. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupări oarecare, bază teoretică.


Satelit

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. satellite)

1. s. m. (ant.) mercenar care își însoțea stăpânul.

2. (fig.) cel care urmează și execută orbește ordinele cuiva; acolit.

3. corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoțind-o în mișcarea ei de revoluție.

4. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj științific, lansat de savanți în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care se rotește în jurul Pământului.

5. (mec.) roată dințată a unui mecanism planetar care se rotește liber în jurul unui ax.

6. mică masă cromatică atașată unui cromozom printr-un filament subțire.

7. localitate de importanță secundară în apropierea unui oraș, dependentă de acesta.

8. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic.


Uranolit

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. uranolite, fr. uranolithe)

1. corp care cade pe pământ, provenind din spațiul interplanetar; bolid, meteorit.