Rezultate secundare (Interpretării):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aggogisch, /II/ germ. Agogik, it. agogica)
2. s. f. totalitatea modificărilor de tempo în procesul interpretării muzicale.
3. disciplină muzicologică care studiază nuanţarea mişcării.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. canto)
1. compoziție muzicală pentru voce; muzică vocală; cânt, cântare.
2. studiul tehnicii şi artei interpretării vocale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (de1- + codificare)
1. transformare a semnalelor unui mesaj în vederea identificării şi interpretării acestuia de către destinatar; decodare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dirija + -at)
1. arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării: dirijorat.
2. disciplină care studiază tehnica acestei arte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (dirijor + -at)
1. arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării; dirijat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)
1. referitor la dramă, la teatru.
2. gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile şi sentimentele, ducând la desfăşurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică ~ă = prezentare (analitică) a unei reprezentaţii teatrale; artă ~ă = arta şi teoria punerii în scenă şi interpretării operelor dramatice; dramă (2).
3. (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată şi plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată.
4. (fig.; despre întâmplări, situaţii etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat.