Dictionar

Rezultate principale (Interpunere,):

Interpunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (interpune)

1. acţiunea de a (se) interpune.

2. ~ de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părţi.


Rezultate secundare (Interpunere,):

Interpoziţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. interposition, lat. interpositio)

1. interpunere, mediație.

2. stare a unui lucru așezat între altele; poziție a unui corp situat la mijloc între alte două corpuri.

3. (fig.) intervenție a unei autorități superioare.

4. (jur.; sintagmă) ~ de persoane = act efectuat printr-un intermediar.

5. (var.) (învechit) interpozițiune.


Lubrificaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lubrification)

1. acțiunea de a lubrifia și rezultatul ei; lubrifiere.

2. tehnică care vizează reducerea frecării prin interpunerea unui lichid uleios adecvat între piesele în mișcare pentru a evita supraîncălzirea și griparea; ungere.


Ocultaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occultation, lat. occultatio)

1. eclipsare temporară a unui astru datorită interpunerii unui alt astru între acesta şi observator.

2. dispariţie a ceva; disimilare.

3. (mar.) acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran.


Similigravură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. similigravure)

1. procedeu de gravură fotomecanică prin interpunerea unei site între original şi placa fotografică.

2. imaginea obţinută.


Sinartroză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. synarthrose)

1. articulaţie fixă între două oase, fără interpunerea unei cavităţi sinovale.


Intervențiune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (cf. fr. intervention, lat. interventio)

1. acțiunea de a interveni într-o chestiune, discuție etc. și rezultatul acestei acțiuni; intervenire, intervenție.

2. actul de interpunere între persoane aflate în dezacord; mijlocire, mediație.

3. acțiune, strădanie, demers spre a obține ceva, mai ales o favoare.

4. faptul de a lua cuvântul; (concret.) discurs rostit.

5. invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat sau ale altui popor.

6. participare, intrare într-o acțiune.

7. (drept) introducere în litigiu a unui terț, la cererea sa.

8. (med.) operație chirurgicală.

9. (expr.) la ~a cuiva = prin intermediul cuiva, după ce a intervenit cineva.

10. (sintagmă) echipă de ~ = echipă special constituită care intră în acțiune pentru a înlătura urmările unui accident, ale unei catastrofe etc.

11. (antonim) neintervenție, (înv.) neintervențiune.