Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dièdre)
1. figură geometrică din două semiplane limitate de aceeaşi dreaptă, de intersecţie.
2. (adj.) unghi ~ = unghi care se formează prin intersectarea a două plane.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. horizon)
1. linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței terestre cu bolta cerească.
2. cerc din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe direcția verticală dusă prin centrul Pământului sau prin locul de observație.
3. (fig.) întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual.
4. ~ de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice.
5. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, prin compoziția petrografică și prin resturile de organisme pe care le conține.
6. totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel.
7. arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizație.
8. (arheol.) depozit de materiale de civilizație suprapuse în împrejurări diferite.
9. fundal (în teatru, în pictură etc.).
10. ~ artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. section, lat. sectio)
1. faptul de a secționa; tăietură într-un corp, sistem tehnic etc.
2. curbă prin intersectarea unei suprafețe cu un plan.
3. suprafață din întretăierea dintre un plan și un sistem tehnic sau natural.
4. desen, forma și dimensiunile unei secțiuni printr-o construcție sau element de construcție, printr-o piesă, un corp etc.
5. (mat.) intersecție a două mulțimi.
6. (lingv.) locul de întâlnire al protezei cu apodoza într-o perioadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sérac)
1. turn de gheaţă, proeminenţă rezultată din intersectarea crăpăturilor din cuprinsul gheţarilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. strophoïde)
1. curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor prin intersectarea unui con cu un plan care se roteşte în jurul unei perpendiculare pe o generatoare a conului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. virtuel)
1. care există ca posibilitate, fără a se produce în fapt; potențial.
2. (despre imaginea unui obiect) obținută prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumină divergente.
3. (despre noțiuni din mecanica cuantică) care nu desemnează obiecte sau fenomene reale.