Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. birapport)
1. (mat.; pentru un fascicul de patru drepte) raport anarmonic al celor patru puncte în care o secantă intersectează dreptele din fascicul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quadrillage)
1. mulțimea liniilor, benzilor drepte care se intersectează în așa fel încât să formeze romburi sau pătrate egale juxtapuse; caroiaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carré)
1. aşezare în formă de pătrat.
2. fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj.
3. încăpere pe o navă pentru adunări, studii şi servitul mesei.
4. suprafaţa marcată a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport.
5. pătrat de cuvinte încrucişate.
6. formaţie de patru cărţi de aceeaşi valoare (la unele jocuri).
7. parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cylindroïde)
1. adj., s. n. (corp) de forma unui cilindru.
2. s. m. varietate de cilindri urinari, subţiri, ascuţiţi la extremităţi.
3. s. n. corp mărginit de o suprafaţă cilindrică şi de două suprafeţe, din care una plană, ce o intersectează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concurrent, lat. concurrens)
1. adj. care face concurenţă altuia.
2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreaptă comună, care se intersectează.
3. care tinde către acelaşi rezultat.
4. s. m. f. participant la o competiţie sportivă.
5. negustor, producător care face concurenţă altora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correspondant)
1. s. m. f. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenţă cu caracter informativ din locul în care se află.
2. persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestora faţă de şcoală.
3. cel care poartă corespondenţă cu cineva.
4. adj. care corespunde, corespunzător.
5. membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituţii ştiinţifice, care are aceleaşi obligaţii şi se bucură de aceleaşi drepturi ca un membru activ, cu excepţia dreptului la vot; unghiuri ~e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeaşi parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor şi altul în afara lor.
6. (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părţi de propoziţie.