Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carie, lat. caries)
1. boală a dinţilor prin măcinare lentă şi progresivă a smalţului şi a dentinei.
2. supuraţie interstiţială a ţesutului osos.
3. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.
4. degradare a lemnului prin găurire şi măcinare de către cari.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diastématique)
1. notaţie ~ă = sistem de notaţie muzicală simplă, fără indicaţii asupra duratei sunetelor.
2. glandă ~ă = glandă interstiţială a testiculului; insuficienţă ~ă = insuficienţă a acestei glande.