aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.

aperiodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apériodique)

1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
6. (antonim) periodic.

cent 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Cent, lat. centum)

1. (muz.) subdiviziune pentru măsurarea intervalelor, o sutime dintr-un semiton.

cinemogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinémogramme)

1. înregistrare fotografică ritmică, la intervale scurte, a diverselor faze ale unei mișcări.

consonant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consonant, lat. consonans)

1. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios.
2. (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare.

contrafugă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. contrafuga)

1. (muz.) fugă în care imitarea temei se face prin intervale de aceeași valoare, dar în sens invers; fugă inversată.