Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aréostyle)
1. intercolonament în care intervalul dintre două coloane consecutive este de 3 la 4 diametre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divizion, lat. divisio)
1. împărţire; separare, divizare.
2. ~a muncii = împărţire a unui proces de producţie în mai multe operaţii specializate.
3. operaţie logică de împărţire a genului în speciile sale.
4. (biol.) ~ celulară = mod de înmulţire a celulelor prin mitoză şi meioză.
5. parte, fragment, fracţiune.
6. linioară pe o scară funcţională sau pe cadranul unui instrument de măsură; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare.
Parte de vorbire: s.n. (numai) singular
Origine: (engl. half-time)
1. (sport) intervalul de odihnă care împarte timpul de joc al diferitelor sporturi de echipă în două; oricare dintre aceste două jumătăți de timp de joc; repriză.
2. (var.) half-taim.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. infrasonic)
1. referitor la infrasunete; având frecvențe sub intervalul audibil uman; infrasonor.
2. (despre dispozitive) care generează sau utilizează astfel de unde sonore.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. internunzio, lat. internuntius)
1. amabasador al papei care-şi exercită funcţia în intervalul dintre două misiuni ale nunţiului papal ordinar.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. interpoler, lat. interpolare)
1. a insera cuvinte, fraze care nu aparțin textului respectiv, în textul unui manuscris.
2. (mat.) a intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe valori determinate prin calcul.
3. a determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului.