Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. interdire)
1. a opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva.
2. a pune sub interdicţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioéthique, it. bioetica)
1. morală a ştiinţei în general şi a medicinei în special, care interzice comercializarea corpului uman şi traficul de organe.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bloquer)
2. a împiedica mişcarea, circulaţia etc.
3. a imobiliza într-o anumită poziţie.
4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant.
5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor preţuri, salarii fără autorizaţie guvernamentală.
6. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcţiona.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)
1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).
2. (fig.) a supraveghea (moravurile).
3. a adopta o moţiune de cenzură.
4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. consigne)
1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziţie.
2. interzicere temporară a ieşirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. consigner)
1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna.
2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizaţie de stat specializată.
3. a interzice ieşirea militarilor din cazarmă, din locul de staţionare sau de pe navă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contre-indiquer)
1. a interzice ceva (unui bolnav); a da o indicaţie contrară.