Rezultate secundare (Intestin.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intestin, lat. intestinum)
1. parte a aparatului digestiv, în formă de tub, între pilor şi anus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intestin, lat. intestinus)
1. dinăuntru, din interior; intern.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intestinal)
1. (anat.) care aparține sau se referă la intestin; enteric.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthocéphales)
1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocolie)
1. acumulare de gaze în intestinul gros.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alvin)
1. referitor la ventru sau intestine; hipogastric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambre)
1. substanţă cu miros de mosc, în intestinul unei specii de caşalot; spermaceti.
2. chihlimbar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankylostome)
1. vierme nematod parazit al intestinului uman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankylostomiase)
1. boală parazitară provocată de anchilostom, prin inflamarea mucoasei intestinului.