Rezultate secundare (Intestinal,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intestinal)
1. (anat.) care aparține sau se referă la intestin; enteric.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthocéphales)
1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antihelmintique)
1. (medicament antiparazitar) care face posibilă eradicarea viermilor paraziți, în special a viermilor gastrointestinali la oameni sau animale; vermifug.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)
1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzonaphtol)
1. benzoat de naftol, antiseptic intestinal.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (beși)
1. eliminare de gaz intestinal prin anus; (pop., fam.) bășire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carcinoïde/s/)
1. adj. referitor la tumorile maligne.
2. s. n. pl. grup de tumori din celulele endocrine cu granulaţii citoplasmatice, în organele derivate din tubul intestinal primitiv.