Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. bluffeur)
1. (cel) care intimidează prin bluf.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intimidant)
1. care intimidează, provoacă frică, jenă (ex. un bărbat intimidant).
2. care impune, care inspiră respect (ex. seriozitate intimidantă).