Dictionar

blufeur, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. bluffeur)

1. (cel) care intimidează prin bluf.
 

intimidant

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intimidant)

1. care intimidează, provoacă frică, jenă (ex. un bărbat intimidant).
2. care impune, care inspiră respect (ex. seriozitate intimidantă).