Dictionar

Rezultate secundare (Intr):

INTRA-/INTRO-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. intra-, intro, cf. lat. intra)

1. „înăuntru”, „spre interior”, „între”.


Intra-muros

Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. intra-muros)

1. în interiorul oraşului.


Intraabdominal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. intra-abdominal)

1. situat în cavitatea abdominală.


Intraarterial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intra-artériel)

1. (anat.) în, din interiorul unei artere.


Intraarticular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intra-articulaire)

1. în, din interiorul unei articulaţii.


Intraatomic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intra-atomique)

1. în, din interiorul atomului.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. părăsire, renunţare.

2. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

3. (sport) retragere dintr-o competiţie.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

2. a neglija, a lăsa în voia...

3. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii.

4. intr. a se retrage dintr-o competiţie.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abate 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. tr., refl. a (se) îndepărta de la o direcţie, o normă, o linie de conduită.

2. tr. a doborî, a culca la pământ.

3. refl. a se năpusti (asupra).

4. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se năzări.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acţiunea de a (se) abate.

2. încălcare a unor dispoziţii.

3. diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei măsurată.

4. (tehn.) diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată.