Dictionar

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

admisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează.
2. porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.
 

aerofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérophagie)

1. înghițire inconștientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag și stomac; aerogastrie.
 

alee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allée)

1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.
2. stradă îngustă; intrare.
3. înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale.
 

anticameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. anticamera)

1. cameră de așteptare la intrarea într-un birou, într-un cabinet.
 

arivaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrivage)

1. intrarea în port a unei nave; sosire de mărfuri (pe apă).