intriga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. intriguer, it. intrigare)

1. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria.
2. intr. a face intrigi; a unelti, a complota.

intrigă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intrigue)

1. uneltire care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru.
2. vrajbă.
3. parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul.

intrigant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. intrigant)

1. (persoană) care folosește intriga pentru a-și atinge scopurile.
2. adj. care stârnește curiozitatea.

bizantin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. byzantin, lat. bysantinus)

1. propriu Bizanțului sau Imperiului Bizantin.
2. artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și liniilor curbe în arhitectură și printr-o varietate de culori în ornamentație.
3. (fig.) intrigant; perfid, corupt.

bizantinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. byzantinisme)

1. caracter, influență bizantină (în arhitectură, ornamentație).
2. stil specific culturii și artei, modului de viață și mentalității din Imperiul Bizantin; mod de a acționa prin corupție, dezordine (politică) și intrigă.
3. predilecție pentru disputele subtile și inutile.

bufonadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buffonata)

1. reprezentație scenică, farsă, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de situație.
2. bufonerie.

cabală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație.

caracter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanță sau funcție a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de același corp și aceeași familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta.

contrabaterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrebatterie)

1. acțiune de foc executată de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului.
2. (fig.) mijloc pentru a dejuca o intrigă, o urzeală.