Rezultate principale (Intrigă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intriguer, it. intrigare)
1. tr. a nelinişti, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria.
2. intr. a face intrigi; a unelti, a complota.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intrigue)
1. uneltire care foloseşte mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru.
2. vrajbă.
3. parte a subiectului care determină cursul acţiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucneşte conflictul.
Rezultate secundare (Intrigă):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. intrigant)
1. (persoană) care folosește intriga pentru a-și atinge scopurile.
2. adj. care stârnește curiozitatea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. byzantin, lat. bysantinus)
1. propriu Bizanţului sau Imperiului Bizantin.
2. artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi liniilor curbe în arhitectură şi printr-o varietate de culori în ornamentaţie.
3. (fig.) intrigant; perfid, corupt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. byzantinisme)
1. caracter, influenţă bizantină (în arhitectură, ornamentaţie).
2. stil specific culturii şi artei, modului de viaţă şi mentalităţii din Imperiul Bizantin; mod de a acţiona prin corupţie, dezordine (politică) şi intrigă.
3. predilecţie pentru disputele subtile şi inutile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffonata)
1. reprezentaţie scenică, farsă, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de situaţie.
2. bufonerie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabale, germ. Kabale)
1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)
1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrebatterie)
1. acţiune de foc executată de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului.
2. (fig.) mijloc pentru a dejuca o intrigă, o urzeală.