Dictionar

Rezultate principale (Intrigă):

Intriga

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intriguer, it. intrigare)

1. tr. a nelinişti, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria.

2. intr. a face intrigi; a unelti, a complota.


Intrigă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intrigue)

1. uneltire care foloseşte mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru.

2. vrajbă.

3. parte a subiectului care determină cursul acţiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucneşte conflictul.


Rezultate secundare (Intrigă):

Intrigant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. intrigant)

1. (persoană) care folosește intriga pentru a-și atinge scopurile.

2. adj. care stârnește curiozitatea.


Bizantin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. byzantin, lat. bysantinus)

1. propriu Bizanţului sau Imperiului Bizantin.

2. artă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi liniilor curbe în arhitectură şi printr-o varietate de culori în ornamentaţie.

3. (fig.) intrigant; perfid, corupt.


Bizantinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. byzantinisme)

1. caracter, influenţă bizantină (în arhitectură, ornamentaţie).

2. stil specific culturii şi artei, modului de viaţă şi mentalităţii din Imperiul Bizantin; mod de a acţiona prin corupţie, dezordine (politică) şi intrigă.

3. predilecţie pentru disputele subtile şi inutile.


Bufonadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffonata)

1. reprezentaţie scenică, farsă, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de situaţie.

2. bufonerie.


Cabală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.

2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie.


Caracter

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.

2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.

3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.

4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.

5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.

6. caracteristică a unui lucru, fenomen.

7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.

8. (inform.) literă, cifră, semn particular.

9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.


Contrabaterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrebatterie)

1. acţiune de foc executată de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului.

2. (fig.) mijloc pentru a dejuca o intrigă, o urzeală.