Dictionar

Rezultate secundare (Introduc):

Introduce

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. introducere, după fr. introduire)

1. tr. a băga, a include, a îngloba.

2. a face fie primit de cineva.

3. a iniţia, a da cunoştinţele iniţiale într-un anumit domeniu.

4. a institui, a stabili.

5. refl. a intra.


Introducere

Parte de vorbire: s.
Origine: (introduce)

1. acțiunea de a (se) introduce.

2. parte introductivă (a unei opere etc.).

3. (muz.) secțiune cu caracter introductiv și tempo aparte a unei forme ciclice (sonată, cvartet, simfonie etc.).

4. parte de început în unele oratorii.

5. studiul pregătitor asupra noțiunilor elementare ale unei științe.


Introductiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. introductif)

1. de introducere, de (la) început; preliminar.


Acetilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acétylation)

1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.


Acilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acylation)

1. reacţie chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic.


Acupunctură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acupuncture)

1. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte.


Adiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addition, lat. additio)

1. adăugare.

2. (chim.) reacţie de ~ = reacţie prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată.

3. (mat.) adunare.


Adversativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adversatif, lat. adversativus)

1. care exprimă o opoziţie.

2. propoziţie (şi s. f.) = propoziţie coordonată care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei; conjuncţie = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă.


Aera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aérer)

1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.

2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine).