Rezultate secundare (Introduc):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. introducere, după fr. introduire)
1. tr. a băga, a include, a îngloba.
2. a face să fie primit de cineva.
3. a iniţia, a da cunoştinţele iniţiale într-un anumit domeniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (introduce)
1. acțiunea de a (se) introduce.
2. parte introductivă (a unei opere etc.).
3. (muz.) secțiune cu caracter introductiv și tempo aparte a unei forme ciclice (sonată, cvartet, simfonie etc.).
4. parte de început în unele oratorii.
5. studiul pregătitor asupra noțiunilor elementare ale unei științe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. introductif)
1. de introducere, de (la) început; preliminar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acétylation)
1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acylation)
1. reacţie chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acupuncture)
1. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addition, lat. additio)
1. adăugare.
2. (chim.) reacţie de ~ = reacţie prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adversatif, lat. adversativus)
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie coordonată care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aérer)
1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.
2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine).