Rezultate secundare (Introdus):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (introduce)
1. (despre oameni) cu legături multe.
2. priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amendement)
1. îmbunătăţire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop.
2. corectare a anumitor erori sau omisiuni.
3. operaţie de îmbunătăţire a unor însuşiri ale solului, pentru recolte sporite.
4. substanţă care, încorporată solului, îi modifică proprietăţile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antigène)
1. substanţă proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophyte)
1. plantă introdusă într-un nou habitat de către om; plantă cultivată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arthro-pneumographie)
1. radiografie a unei articulaţii în care s-a introdus aer.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atticisme, lat. atticismus)
1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.
2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).
3. fineţe de gust, măsură, eleganţă, puritate de stil şi de limbă.