abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

antigen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigène)

1. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi.

antropofită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropophyte)

1. plantă introdusă într-un nou habitat de către om; plantă cultivată.

aticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)

1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.
2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).
3. finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă.
4. (antonim) beotism.

auxocrom, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auxochrome)

1. (hormon vegetal) care are rolul de a stimula sinteza pigmenților.
2. (grupare de atomi) care, introdusă în molecula unei combinații organice colorate, îi intensifică culoarea și îi conferă afinitate pentru materialul pe care se aplică.

batocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bathocrôme)

1. efect produs de o grupare de atomi, care, introdusă în molecula unei substanțe organice, determină închiderea culorii acesteia.