invada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it., lat. invadere)

1. a năvăli asupra unei țări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi.
2. (fig.) a cuprinde.

invadare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (invada)

1. acțiunea de a invada și rezultatul ei; năvălire, cotropire, călcare, invazie.
2. intrare într-o țară sau pe un teritoriu străin, prin forța armelor, prădând și pustiind.
3. întindere pe o suprafață a unui mare număr de plante sau animale dăunătoare, ce produc mari pagube; năpădire.
4. (fig.) supunere a ceva sau a cuiva.

invadator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (invada + -tor)

1. (cel) care invadează; cotropitor.

invadent, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (it. invadente)

1. (persoană, stat, armată) care invadează un teritoriu străin; invadator, cotropitor, năvălitor.
2. (fig.) (despre persoane) care se ocupă necuvenit și enervant de treburile altora.

invagina

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. invaginer)

1. (despre porțiuni de organe, țesuturi) a se întoarce spre interior prin invaginație; a se întoarce ca un deget de mănușă.

invaginare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (invagina, lat. invaginatio)

1. (med) întoarcerea unui organ spre interior, similar cu ceea ce se întâmplă cu degetul unei mănuși; (mai frecvent) penetrarea unui segment al intestinului, ca un deget de mănușă returnat, într-un alt segment superior sau inferior; invaginație.
2. (bot.) formarea unei vagine protectoare sau a unei depresiuni concave.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.

abducție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

Ilustrații din „Istoria abecedarului” de Andrew W. Tuer, din 1896

1. suport vizual (carte, afiș etc.) care prezintă toate simbolurile unui alfabet, enumerate aproape întotdeauna în ordinea alfabetului.
2. carte elementară pentru a-i învăța pe copii literele alfabetului; carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
3. (prin ext.) carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu.
4. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
5. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

abitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva.
2. (înv.) abitațiune.
3. (var.) habitație.