Rezultate secundare (Inv.,):
Invada
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it., lat. invadere)
1. a năvăli asupra unei ţări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi.
Invadare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (invada)
1. acțiunea de a invada și rezultatul ei; năvălire, cotropire, călcare, invazie.
2. intrare într-o țară sau pe un teritoriu străin, prin forța armelor, prădând și pustiind.
3. întindere pe o suprafață a unui mare număr de plante sau animale dăunătoare, ce produc mari pagube; năpădire.
4. (fig.) supunere a ceva sau a cuiva.
Invadator, -oare
Parte de vorbire: adj.
Origine: (invada + -tor)
1. (cel) care invadează; cotropitor.
Invadent, -ă
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. invadente)
1. (persoană, stat, armată) care invadează un teritoriu străin; invadator, cotropitor, năvălitor.
2. (fig.) (despre persoane) care se ocupă necuvenit și enervant de treburile altora.
Invagina
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invaginer)
1. (despre porţiuni de organe, ţesuturi) a se întoarce spre interior prin invaginaţie.
Invaginaţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invagination)
1. întoarcere a unei porţiuni de organ sau de ţesut spre interior, pătrunzând într-o cută proprie.
Abatere
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Abc
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)
1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
Abducţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)
1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.
Abecedar
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.
2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
Abitaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habitation, lat. habitatio)
1. drept de folosinţă a unei case, proprietate a altcuiva.
3. (var.) habitație.
Abjecţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.