Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. infestation)
1. acțiunea de a infesta și rezultatul ei; infestare.
2. (med.) invazia unui organism viu de către un parazit non-microbian; starea organismului parazitat.
3. (prin confuzie cu infecția) invazia unui organism viu de către un microbi.
4. (agricultură) contaminare și invazie de paraziți sau buruieni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. invasive)
1. cu caracter de invazie; care are legătură cu invazia.
2. (despre tratamente sau proceduri medicale) care poate afecta organismul; care are proprietatea de a se infiltra și de a distruge țesutul din jur; care acționează într-un mod violent (și oarecum împotriva naturii organismului).
3. (patologie) care se poate răspândi în organism.
4. examen ~ = examen medical care necesită o rupere mai extinsă a pielii decât o simplă puncție venoasă; examen medical destructor, care necesită o operație.