Dictionar

inventaria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. inventariare)

1. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise.
 
 

scrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. scribere)

1. (tr., intr.) a reprezenta prin semne convenționale sunetele sau cuvintele vorbirii.
2. a-și exprima, a-și formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o operă (literară, științifică).
3. a trimite (cuiva) o scrisoare.
4. (intr.) (expr.) (în basme) de (sau pe) când scria musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi.
5. (tr.) a se afla scris, a fi scris.
6. (expr.) a-i ~ (sau a-i fi scris) cuiva pe față (sau în obraz) = a se putea vedea pe fața cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva.
7. a acoperi ceva cu semne grafice sau, prin generalizare, cu orice fel de semne, de figuri.
8. a completa (un formular) cu textul necesar.
9. (înv. și pop.) a însemna, a desena, a zugrăvi; a contura, a schița.
10. a relata, a descrie, a povesti ceva în scris.
11. a așterne pe hârtie un text, o scrisoare.
12. a însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele cuiva pe o listă, într-o evidență.
13. (înv.) a inventaria; a catagrafia.
14. (expr.) (pop.) a ~ ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru.
15. (expr.) a trece ceva în contul cuiva = a pune în socoteală cuiva.
16. (pop.) a prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar.
17. a fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente).
18. (expr.) a(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naștere, a(-i) fi sortit, hărăzit (prin soartă).
19. (refl.) (expr.) a se ~ în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva.
20. a lăsa urme, a întipări, a imprima.
21. a înștiința, a comunica ceva în scris.
22. (tr., refl.) (pop.) a (se) înscrie într-o organizație, într-un corp constituit, într-un colectiv de muncă.
23. (var.) (pop.) a (se) scri, (înv., reg.) a (se) scria.