Dictionar

inventatoare

Parte de vorbire:  s.f. (s.m. inventator)  
Etimologie: (cf. fr. inventrice)

1. femeie care a realizat una sau mai multe invenții.
2. (prin ext.) creatoare, care reînnoiește, mărește sau modifică știința sau arta.
 

inventator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (inventa + -tor)

1. creator al unei invenții.
 

bertillonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bertillonage, cf. Bertillon - criminalist francez)

1. metodă de identificare a criminalilor bazată pe măsurători antropometrice, inventată de Alphonse Bertillon în jurul anului 1880.
 
 

dantism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. dantismo)

1. studiu al vieții și operei lui Dante Alighieri; dantologie.
2. cuvânt sau expresie inventată de Dante.
 
 
 

mensuralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mensural/musik/ + -ism)

1. sistem de notație muzicală inventat de islamici, care permitea fie definite exact raporturile de valoare (de durată a sunetelor) dintre o notă și alta.