Rezultate principale (Invers,):
Invers
Parte de vorbire: s.n. (pl. -e, -uri)
Origine: (cf. fr. inverse)
1. lucrul invers; antiteza unui lucru; ceea ce este opusul, contrarul (vorbind despre ceva sau cineva).
2. (matematică) ~ul unui număr = fracție având acest număr ca numitor și unitatea ca numărător (ex. ~ul lui 3 este 1/3).
Rezultate secundare (Invers,):
Invers conic
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT obturbinatus
3. EN obturbinate
5. RU обрaтно конический
Invers, -ă
Parte de vorbire: adj. (adesea adverbial)
Origine: (fr. inverse, lat. inversus)
1. care este simetricește contrar, exact opus; care este opus, contrar direcției naturale sau inițiale; (care se face) de la sfârșit către început; întors pe dos.
2. (adv.) într-un mod absolut contrariu.
3. (matematică) se spune despre un element care, în raport cu un alt element, atunci când este compus cu acesta printr-o lege de compoziție internă, dă elementul neutru al acestei legi; simetric, opus.
4. (matematică) al cărui produs multiplicat cu numărul în cauză este 1 (ex. numărul ~ al lui 5 poate fi scris ca 1/5).
5. (matematică) se spune despre o teoremă, o problemă, o propoziție ai cărei termeni sunt inversați față de cei ai unei alte propoziții etc.
6. (matematică) mărime ~ă = mărime egală cu raportul dintre 1 şi mărimea dată.
7. (matematică) raport ~ (proporţional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să râmână constant.
8. (chimie) reacție ~ă = reacție ce se desfășoară în sens contrar reacției directe.
Inversă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. inverse)
1. figură, aplicație, funcție obținută prin inversare.
2. (matematică) ~ = funcție inversă.
Inversa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inverser)
1. a răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers.
2. a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale.
Inversabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inversable)
Inversare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (inversa)
1. acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie.
2. schimbare a ordinii (inițiale sau) firești; schimbare a sensului curentului electric.
3. realizare a ceva în mod contrar ordinii firești.
4. întoarcere (pe dos); răsturnare.
Acerb, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
Admitanţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)
1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.
Anastrofă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastrophe)
1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziţie.
2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor.
Antagonic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antagonique)
1. care se află în contradicție; antagonist.
2. care acţionează în sens invers.
3. (legat de luptă) în conflict (cu).
4. care este în opoziţie, care se află în relație de opoziție.
5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
Antimetabolă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antimétabole)
1. repetare a aceloraşi cuvinte în ordine inversă, care schimbă sensul comunicării; antimetalepsă, antimetateză.
Antistrofă
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. antistrophe, lat. antistropha)
1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.
2. a doua stanţă într-o poezie lirică grecească, între strofă şi epodă.
3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă.