Dictionar

Rezultate secundare (Invers,):

Invers conic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT obturbinatus

2. FR obturbiné

3. EN obturbinate

4. DE verkehrt kegelförmig

5. RU обрaтно конический

6. HU visszás kúpalakú


Invers, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inverse, lat. inversus)

1. (şi adv.) contrar direcţiei iniţiale sau fireşti; pe dos.

2. (mat.) mărime = mărime egală cu raportul dintre 1 şi mărimea dată; raport ~ (proporţional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor râmână constant.


Inversa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inverser)

1. a răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers.

2. a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale.


Inversabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inversable)

1. care se poate răsturna.


Inversie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inversion)

1. schimbare de semn a unui parametru fizic în funcție de altul; inversare.

2. transformare a unei substanțe optic-active într-alta asemănătoare ca structură, dar care prezintă un efect de rotație opus.

3. (biol.) anomalie, rearanjare inversă a genelor într-un segment de cromozom.

4. transformarea zaharazei în glucoză prin hidroliză.


Inversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inversion, lat. inversio)

1. răsturnare, schimbare de sens, inversare.

2. ~ uterină = deplasare spre înapoi și evaginare în zona perimetrică a uterului; ~ sexuală = homosexualitate.

3. (mat.) transformare geometrică ce permite se deducă dintr-o figură o altă figură, punct cu punct.

4. procedeu stilistic constând în schimbarea topicii normale a cuvintelor într-o frază.

5. (med.) ~ termică = creșterea temperaturii în raport cu înălțimea (invers față de situația obișnuită); ~ de relief = stadiu avansat de evoluție a reliefului când formele inițiale pozitive devin negative și invers.

6. (fot.) operație urmărind obținerea unei imagini pozitive pe însăși emulsia fotosensibilă folosită la fotografiere.


Acerb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. îndârjit, înverşunat, necruţător.


Admitanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.


Anastrofă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastrophe)

1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziţie.

2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor.


Antimetabolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antimétabole)

1. repetare a aceloraşi cuvinte în ordine inversă, care schimbă sensul comunicării; antimetalepsă, antimetateză.


Antistrofă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. antistrophe, lat. antistropha)

1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.

2. a doua stanţă într-o poezie lirică grecească, între strofă şi epodă.

3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă.


Antonomază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antonomase)

1. figură retorică constând în folosirea unui nume comun în locul unuia propriu şi invers; antonomasie.