Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. enquêteur)
1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artefact)
1. structură, fenomen artificial în cursul unei investigaţii sau exploatări.
2. (med.) modificare în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare.
3. (cib.) semnal parazit supus unei informaţii, în semnificaţia căreia joacă un rol nul sau negativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. casuistique)
1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilităţi logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigaţii, analize şi practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate şi tratate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. classer)
1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.
2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.
3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor.
4. refl. a obţine un anumit loc într-un clasament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inspection, lat. inspectio)
1. control, verificare a felului cum funcţionează un serviciu, cum se execută unele dispoziţii etc.
2. (med.) examen vizual al unui bolnav, urmărind să culeagă detalii semnificative pentru stabilirea investigaţiilor şi a diagnosticului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it., lat. investigare)
1. a face investigaţii; a cerceta.