Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. investigation, lat. investigatio)
1. cercetare minuţioasă şi sistematică făcută cu scopul de a descoperi ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + investigaţie)
1. investigare a propriului spirit, prin punerea de întrebări privind o anumită problemă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN research; proof; investigation; inquiry
5. RU исследовaние
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. reinvestigation)
1. reluare a unei investigaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enquête)
1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt şi a răspunderilor.
2. metodă de investigaţie ştiinţifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrophotographie)
1. parte a astrofizicii care foloseşte fotografia ca mijloc de investigaţie a aştrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. self questioning)
1. autoinvestigaţie prin punerea subiectului cercetat în postura de a elabora el însuşi întrebările care trebuie să facă parte dintr-un chestionar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cinédensigraphie)
1. metodă de investigaţie a inimii, a vaselor pulmonare şi a plămânilor, bazată pe fenomenul impresionării variate, a unor celule fotoelectrice în funcţie de densitatea unui fascicul de raze roentgen.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. descendere, fr. descendre)
1. a-şi avea originea, a se trage din. 2. a coborî.
2. a se opri pentru un anumit timp undeva.
3. (despre organele forţei publice) a se deplasa la faţa locului pentru a face o investigaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. investigative, it. investigativo)
1. care ține de investigație; cu caracter de investigare.
2. care privește sau are ca scop ancheta.