Dictionar

Rezultate secundare (Investit):

Investiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Investition, rus. investiţiia)

1. plasare de capital într-o întreprindere; capitalul plasat.

2. (psih.) faptul de a încărca cu o anumită cantitate de energie psihică o reprezentare, un obiect etc.


Investiţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (investiţie + -onal)

1. referitor la investiţie.


învestitor

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. investitore)

1. cel care învestea un cavaler.


Investitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (investi + -tor)

1. (cel) care face o investiţie, care plasează un capital.


învestitură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. investiture)

1. (în evul mediu) act solemn prin care cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc.

2. act prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă.

3. act de numire și de confirmare în funcție a unui prelat.

4. act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcție electivă.

5. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) unui om de stat misiunea de a constitui guvernul.


Amortisment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amortissement)

1. stingere treptată a unei datorii, a unei investiţii.


Asesorat

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. assessorat)

1. funcția de asesor (persoană învestită cu atribuții de judecător).


Bos

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. boss)

1. patron; căpetenie, iniţial în S.U.A.

2. personaj investit cu responsabilitate şi autoritate; şef local al unui partid politic, al unui grup electoral; şef.


Capital 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capital, germ. Kapital)

1. relaţie socială de producţie care presupune existenţa proprietăţii capitaliste asupra mijloacelor de producţie şi folosirea forţei de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea.

2. valoare care, datorită productivităţii şi rentabilităţii muncii, produce plusvaloare.

3. (fig.) clasa capitaliştilor; capitalism.

4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori.

5. ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale.

6. ~ de cunoştinţe = suma cunoştinţelor pe care le posedă cineva; experienţă.


Cofinanţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (co- + finanţa)

1. a finanţa împreună cu alţi deţinători de capitaluri unele proiecte de investiţii.


Comandită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commandite)

1. societate comercială în care, în temeiul unui contract, unii dintre asociaţi răspund solidar şi cu întreaga lor avere faţă de creditorii ei, iar alţii numai în limitele capitalului social investit.

2. fondurile vărsate de fiecare asociat al unei asemenea societăţi.