investiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Investition, rus. investiţiia)

1. plasare de capital într-o întreprindere; capitalul plasat.
2. (psih.) faptul de a încărca cu o anumită cantitate de energie psihică o reprezentare, un obiect etc.

investițional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (investiţie + -onal)

1. referitor la investiție.

învestitor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. investitore)

1. cel care învestea un cavaler.

investitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (investi + -tor)

1. (cel) care face o investiție, care plasează un capital.

învestitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. investiture)

1. (în evul mediu) act solemn prin care cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc.
2. act prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă.
3. act de numire și de confirmare în funcție a unui prelat.
4. act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcție electivă.
5. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) dă unui om de stat misiunea de a constitui guvernul.

amortisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amortissement)

1. stingere treptată a unei datorii, a unei investiții.

asesorat

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. assessorat)

1. funcția de asesor (persoană învestită cu atribuții de judecător).

bos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. boss)

1. patron; căpetenie, inițial în S.U.A.
2. personaj investit cu responsabilitate și autoritate; șef local al unui partid politic, al unui grup electoral; șef.

capital 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capital, germ. Kapital)

1. relație socială de producție care presupune existența proprietății capitaliste asupra mijloacelor de producție și folosirea forței de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea.
2. valoare care, datorită productivității și rentabilității muncii, produce plusvaloare.
3. (fig.) clasa capitaliștilor; capitalism.
4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori.
5. ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale.
6. ~ de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență.

cofinanța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (co- + finanţa)

1. a finanța împreună cu alți deținători de capitaluri unele proiecte de investiții.

comandită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commandite)

1. societate comercială în care, în temeiul unui contract, unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere față de creditorii ei, iar alții numai în limitele capitalului social investit.
2. fondurile vărsate de fiecare asociat al unei asemenea societăți.